Vă mai amintiţi limba păsărească?

Naratorul lui Dan Coman este un băieţel care tocmai a terminat clasa a IV-a: Dan. În fraze scurte şi simple, el povesteşte „plictisitoarea” vacanţă de vară petrecută acasă, în sat, alături de fratele mai mic, Ucu, şi părinţi. Tatăl este preot. Mama, învăţătoare, este vara mereu prin jurul casei, spală rufe la râu, freacă podelele sau participă la jocurile celor doi copii, îndemnându-l mereu pe cel mare să-l lase şi pe cel mic să câştige. E o candoare foarte specială în această voce de copil care vorbeşte pentru fiecare dintre noi, copiii anilor ‘80.

Ce fac, aşadar, nişte copii care în vacanţă nu merg în tabără, nu merg în concediu cu părinţii, nu se uită la televizor – mai întâi pentru că în sat nu e semnal, apoi pentru că programul tv are două ore pe zi ?

Se joacă de-a indienii, se ascund, învaţă limba păsărească, în care poţi spune orice, inclusiv despre Ceauşescu, pentru că adulţii nu-l înţeleg, mănâncă „pităceaţă”, adică orice fel de dulciuri se găsesc, de exemplu pâine cu zahăr, merg la şcoală în sistem simultan, cântă „Tricolorul”, joacă fotbal oriunde, chiar şi în cimitir, recită pe dinafară numele fotbaliştilor Craiovei Maxima, îi imită pe comentatorii de fotbal de la radio, merg cu părinţii la biserică în fiecare duminică – doar sunt copii de preot –, se îndrăgostesc (Dan, cel mare), se jură pe roşu, răspund la ghicitori, într-o competiţie acerbă.

(...) [o carte] pentru toţi cei care-şi amintesc copilăria de pe vremea mentosanelor, a pistoalelor cu capse şi a serbărilor şcolare în care se recitau poezii cu „tovarăşul” şi „tovarăşa”.

Ilustraţiile inspirate ale lui Andrei Damian, cu o tuşă voit copilărească, reînvie scene dintr-o lume uitată prin colţurile memoriei noastre.

Citește mai mult pe adevărul.ro.