Vine vacanța cu trenul din Franța
O trăsătură încântătoare a cărții este umorul, formă delicată și inteligentă de a vedea partea comică acolo unde lucrurile ar putea, cu o schimbare de accent, aluneca în zona dramatică. Anton se teme de ploaie și de urs, atât de tare încât e gata în orice moment să dea bir cu fugiții, lăsând în urmă fetele, mai curajoase. Doina este echilibrată, precaută, responsabilă de realizarea sandviciurilor – misiune dificilă, rezolvată doar cu tact și economie, în urma solicitărilor la Casa de Comenzi, adevărată instituție în anii comunismului. Doina face rost de bilete, negociază, pledează pentru un loc sau altul, e gata să renunțe la hotel pentru o gazdă, numai să nu piardă vacanța la mare.
