Recenzie „Femeia la 1000°C” de Hallgrímur Helgason

„Femeia la 1000°C” este un roman în care ne este prezentată, prin relatare la persoana I, viața Herrei, începând cu povestea părinților ei și sfârșind cu ultimele clipe de dinainte de a se stinge. Aceasta ne trece prin două continente, multe țări, diferite culturi, categorii sociale și moduri de trai, de la perioada anterioară celui de-al doilea Război Mondial și până în anul 2009. Deși este scrisă pe un ton relaxat, plin de umor, sarcastic pe alocuri și m-a făcut să râd de câteva ori, aș cataloga-o drept o carte tristă deoarece o mare parte a acesteia se axează pe traiul tinerei din timpul războiului și pe rănile adânci pe care acesta le-a lăsat, prezentând ororile pe care Herra le-a avut de înfruntat. Este o poveste despre supraviețuire presărată cu lecții de viață ce poate fi o sursă de motivație.

Se făcea tot mai palid și mai taciturn pe zi ce trecea. Pesemne era poetul din el. Nu așa sunt poeții? Cu chipul alb ca hârtia și capul plin de cerneală?

Citește continuarea articolului pe blogul In numele cărților.