Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene. Această publicaţie (comunicare) reflectă numai punctul de vedere al autorului şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine.

Singură într-un garaj închiriat, loială doar unei grenade de mână din al Doilea Război Mondial, Herra Björnsson își trăiește la optzeci de ani începutul sfârșitului vieții. Dar este pregătită: și-a făcut deja programare la crematoriu, unde i se garantează o dispariție rapidă la 1000 °C. Dar înainte de toate astea, ne cere ea, „permiteți-mi să-mi povestesc viața.“

Istoria care urmează pleacă de la viața reală a nepoatei primului președinte al Islandei – cu care autorul a interacționat întâmplător într-o conversație telefonică în anul 2006 –, dar își urmează propriul curs ficțional.

Pusă în contextul celui de-al Doilea Război Mondial, povestea individuală a Herrei completează tabloul atrocităților care devastau în acei ani Europa, însă amintirile personajului despre sine și despre întâmplările care i-au marcat existența se întrețes cu cel mai rafinat și mai surprinzător umor, cu o revigorantă autoironie, dar și empatie pentru cea care a fost în tinerețe. Fiecare capitol al romanului este o piesă dintr-un puzzle care se construiește încet, impredictibil.

„Povestea Herrei, bazată pe fapte reale, nu este o cronică predictibilă a suferințelor pe care le provoacă războiul: eroina este nemiloasă față de toată lumea, inclusiv față de ea însăși, nu simte nicio vină pentru că a fost o amantă cu inima de piatră, o mamă denaturată și o aventurieră nesăbuită. Ea își povestește viața plină de anomalii cu o vivacitate fascinantă.“ The New Yorker

„Herra supraviețuiește și își spune povestea așa cum o vede ea. Și ce poveste! – una care merită să fie citită pentru a înțelege și mai bine complexitatea celui de-al Doilea Război Mondial și pentru a te bucura de inteligența unei femei pe care nu ți-o vei putea șterge din minte.“ Washington Post

„Femeia la 1000 °C nu este o carte pentru cei fără sânge în vene. Mai degrabă decât o dare de seamă istorică spusă de la distanță, punctul de vedere al Herrei îl poartă pe cititor pe umeri pentru a fi martorul degradării personajului în cele mai chinuitoare detalii.“ Washington Independent Review Of Books

„Un roman ca un atac militar… Această fabulă ireverențioasă despre un copil în timp de război aduce aminte inevitabil de Toba de tinichea a lui Günter Grass, dar Herra este mai modernă, o eroină cu porniri sexuale, o parte #MeToo și două părți #SodThem.“ The Guardian

"Dar viața Herrei nu este un dans, după cum nu este nici o călătorie de plăcere. În ciuda tonului vesel, aflat la controlul poveștii (în care cititorul ar face bine să nu se încreadă în totalitate), istorisirea ei conține numeroase întâmplări  atroce, începând cu abandonarea de către părinți, continuând cu un mariaj nefericit și cu numeroase episoade aventuroase și sfârșind cu istoria secolului al XX-lea, cu care se intersectează vrând-nevrând. Pentru Herra există de fapt o singură formă sigură de evadare din turbulențele nevrotice ale acestei istorii: focul final care arde la 1000°C." Citește continuarea recenziei pe blog.

"Scrisă într-un stil frust, cartea ne oferă un personaj central memorabil și rarisim. Vorbim despre o femeie care își prezintă trupul decrepit, dar nu uită că este femeie și vorbește deschis despre relații, preferințe și chiar nevoi sexuale." Citește continuarea recenziei pe blogul Radio Guerrilla.

Citește un fragment pe blog.

Citește un fragment pe Scena9.

Ascultă aici interviul realizat de Dorina Călin cu scriitorul Hallgrímur Helgason pentru Radio România Cultural.

A fost dificil să mă pun în pielea unei femei, au fost anumite lucruri pe care nu le știam. De exemplu, nu am avut niciodată menstruație, a trebuit să mă informez despre asta. Cum este să te culci cu un bărbat? N-am făcut nici asta niciodată. Cum este să fii violată? A trebuit să fac un efort să-mi imaginez noi experiențe, dar asta este frumusețea când scrii ficțiune: poți deveni orice, poți descrie lumea din perspectiva unui copil, a unui câine, a unei păsări. Totul este permis! (Hallgrímur Helgason) Citește interviul integral pe blog.

Cu ocazia Festivalului Autorilor ART (iunie 2020) scriitorul islandez Hallgrimur Helgason se declară impresionat de entuziasmul cu care a fost primită cartea în România și apreciază că cititorii săi au simțul umorului.

Este povestea cu sâmbure real a Herrei Björnsson. Cu unul dintre părinţi pe front în trupele SS şi o mamă rătăcită şi ea undeva în spatele frontului, Herra traversează singură atrocităţile celui de-al Doilea Război Mondial, înfruntând istoria şi, mai târziu, ca adult, prejudecăţile asupra feminităţii şi maternităţii. Citește pe blog recomandările Ioanei Tudor, redactor ART.

Vezi aici și alte recomandări de lectură ale redacției ART.

Pentru mine, cartea asta rămâne marea surpriză literară din ultimul an. Încă mă adun de pe jos după piedica hotărâtă pe care mi-a pus-o. Citește pe blog și alte recomandări de lectură ale Iuliei Gorzo.

Helgason nu e adeptul economiei de mijloace, pune la bătaie tot ce știe și poate pentru a scrie biografia ficțională a excentricei Herra, inspirat de o conversație telefonică cu nepoata octogenară a primului președinte al Islandei. Deși are în centru trauma celui de-al Doilea Război Mondial, povestea e împănată cu versuri de dragoste, monologuri deșucheate, o teorie despre tradiția tăcerii islandeze, dar și o scurtă tipologie a flatulenței la bărbații nordici. Citește pe blog și alte cărți recomandate de Miruna Voiculescu.

Vezi aici și alte recomandări ale traducătorilor.

"Pe la începuturile mele ca traducătoare, mă țineam mai strâns de original, ca să-mi dea încredere, ca o plantă de tutorele ei." Citește un interviu cu traducătoarea Miruna Voiculescu pe blog.  

Parteneri media:

10% discount instant la plata cu Cardul Radio Guerrilla