Theodor Wiesengrund Adorno se naşte în anul 1903, la Frankfurt pe Main. Studiază filosofia, psihologia şi teoria muzicii, exersându-se concomitent în compoziţie şi critică muzicală. Îşi trece doctoratul cu o lucrare despre Husserl şi se abilitează pentru cariera profesorală cu o teză despre Kierkegaard. Din 1931, îşi începe, sub direcţia lui Max Horkheimer, activitatea în cadrul Institutului de Cercetări Sociale din Frankfurt. După 1933, emigrează în Anglia, iar, după 1938, în SUA, la New York şi apoi în California. Se reîntoarce, în 1949, în Germania şi devine profesor de filosofie şi sociologie la Universitatea din Frankfurt. Moare subit în 1969, în Elveţia.
Dintre cele mai importante opere ale sale, amintim: Philosophie der neuen Musik (1949), Negative Dialektik (1966), Ästhetische Theorie (1970) (Teoria estetică, 2006), Noten zur Literatur (3 vol., 1958, 1961, 1974).