Născut în
1930, autor a peste douăzeci de cărţi de critică, teorie şi istorie literară,
precum şi editor a peste treizeci de antologii, profesor la mari universităţi
americane, fon-dator, împreună cu Paul de Man, J. Hillis Miller şi Geoffrey
Hartman, al renumitei ,,Şcoli de la Yale", Harold
Bloom reprezintă o referinţă inconturnabilă în cultura umanistă a epocii
noastre.
În ansamblul
concepţiei sale, teoria canonului a fost precedată de o teorie a
intertextualităţii. La baza acestei teorii, Bloom aşază anxietatea influenţei
şi re-construieşte istoria literară ca pe o luptă internă, inter-textuală a
autorilor cu predecesorii lor canonici. Anxietatea influenţei este chiar
această ambivalenţă oedipiană care-l face pe orice scriitor să răstălmăcească
operele anterioare spre a-şi afirma originalitatea.
Dintre cele
mai importante opere ale sale, amintim: The
Anxiety of Influence. A Theory of Poetry (1973), Kabbalah and Criticism (1975), A
Map of Misreading (1975), Agon.
Towards a Theory of Revisionism (1982), Ruin
the Sacred Truths. Poetry and Belief from the Bible to the Present (1989).
