Antoine-Marie Roger, viconte de Saint-Exupéry (29 iunie 1900 - 31 iulie 1944) a fost poet, jurnalist, romancier și eseist francez, aviator căzut pe frontul antifascist.
La vârsta de doisprezece ani, zboară pentru prima dată cu avionul, experienţă prin care se convinge că vrea să devină pilot. De altfel, primele sale cărţi (Curierul de Sud şi Zbor de noapte) sunt scrise din perspectiva aviatorului. În 1921 îşi începe serviciul militar ca pilot în armata franceză, unde rămâne doi ani, iar din 1926 devine pilot de linie al unei companii particulare.
În 1935, încercând să doboare recordul de viteză într-un zbor de la Paris la Saigon, Saint-Exupéry se prăbuşeşte cu avionul în Deşertul Libiei. Timp de trei zile, alături de copilot, merge prin nisip în căutare de ajutor şi sunt găsiţi de un beduin care le salvează viaţa. În 1938 este grav rănit într-un alt accident de avion şi, deşi i se recomandă să nu mai zboare, în 1944 porneşte într-un zbor de recunoaştere deasupra Mării Mediterane în urma căruia este dat dispărut.
Nici Micul Prinţ nu se îndepărtează de biografia lui Saint-Exupéry: naratorul este aviator, asemenea autorului. Unii biografi susţin că sursa de inspiraţie pentru floarea micului prinţ este Consuelo, soţia autorului, pe care a îndrăgit-o toată viaţa.
Apărută mai întâi în SUA în engleză şi franceză, iar în Franţa abia după încetarea ocupaţiei naziste şi după moartea autorului, povestea micului prinţ a avut un succes răsunător, fiind tradusă în peste 250 de limbi.
În Postfața volumului apărut la Editura Arthur, traducătoarea Ioana Pârvulescu scrie despre autor:
„A devenit, astăzi, «eroul etern al Franţei». Figura lui se poate întâlni pe timbre, pe bancnote, pe afişe, iar personajul său, micul prinţ, e cunoscut în toată lumea şi s-a metamorfozat de nenumărate ori: teatru, film, benzi desenate, traduceri în toate limbile pământului. A fost iubit, analizat, psihanalizat, disecat. Autorul şi personajul său au rezistat la toată această avalanşă de iubire şi atenţie excesivă, nu şi-au pierdut puterea, nici prospeţimea şi au rămas aceiaşi.”
