Din fascinanta lume africană se desprind două povești cu Anna Hibiscus, o fetiță vitează, încăpățânată și mărinimoasă.

Anna Hibiscus locuiește în Africa, într-o casă minunată cu balcoane și scări secrete, împreună cu părinții, cu frații ei gemeni, Pic și Poc, și cu un catralion de mătuși, unchi și alte rubedenii. Se bălăcește în mare, se bronzează la soare și vinde portocale coapte și zemoase... Viața ei ar fi perfectă, doar că Anna tânjește mult de tot după zăpadă.

Numai că nu e încă vremea pentru asta, trebuie să se pregătească pentru vizita mătușii Alinare, căreia tocmai i-a trimis un mesaj până peste Oceanul Atlantic. Hainele noi sunt gata, maniocul a fost zdrobit, e numai bun de mâncat, toți sunt cu gândul la cadourile pe care le vor primi. Dar oare mătușa Alinare mai ține minte obiceiurile africane? Sigur că da, și le-o dovedește tuturor de cum coboară din avion. Noroc cu telefonul mobil - și cu Anna, care o ține la curent.

„O carte fermecătoare şi jucăușă care surprinde perfect copilăria." The Guardian

„Poveștile lui Atinuke sunt pline de viață, de culoare și de personalitate." Junior Magazine

„Cărțile a căror acțiune se petrece în Africa modernă, care prezintă familii din clasa de mijloc sunt greu de găsit. Cărțile care ilustrează cu iscusință problemele aduse de sărăcie, de clasă și de economie sunt și mai greu de găsit. Atinuke, autoarea de origine nigeriană, prezintă toate acestea cu grație și umor în seria despre micuța Anna Hibiscus și familia ei numeroasă.“ Booklist

Premii / Nominalizări

Boston Globe-Horn Book Award for Excellence in Children’s Literature, 2011 Honor Book,

Finalistă la Cybils Awards, 2010

Citate din carte:

• „Anna Hibiscus trăiește în Africa. Extraordinara Africă. Și de aceea nu a văzut niciodată zăpadă. Mai mult decât orice altceva pe lume, Anna tânjește să simtă zăpada – cu ochii, cu picioarele și cu mâinile.“

• „Orașul în care locuiește Anna Hibiscus e plin de străzi și de lagune, plin de mașini și de bărci, plin de oameni. Săraci sau bogați, toți oamenii se grăbesc care încotro. Curtea Annei e liniștită – mult mai liniștită decât orașul tare agitat aflat de cealaltă parte a porților – orașul cu milioane de oameni, mii de străzi și sute de lagune.“

• „— Generatoarele sunt cât se poate de netradiționale, a început el. Consumă foarte mulți bani. Distrug pacea. Domnul a făcut ca unele nopți să fie pline de zgomotul vieții moderne, iar altele să fie pentru îndeletniciri mai tradiționale. Domnul ne dă curent în unele nopți și ni-l ia în altele. Astfel există un echilibru între modern și tradițional. Familia noastră n-o să mai cheltuiască banii ca să strice acest echilibru. Gata cu generatoarele în curtea asta! Anna Hibiscus a răsuflat ușurată. Acum nu mai trebuia să povestească nimănui despre Pic și Poc și despre Pronto și generator. Probabil că făcuseră ce făcuseră la ordinele bunicului. Sau la ale Domnului.“