Luna nu s-a mai ivit de mult deasupra satului, dar singurul care pare să fi băgat de seamă acest lucru neobișnuit e Rendi, băiețelul hoinar pripășit pentru o vreme la hanul din sat. De la o vreme, își găsește cu greu somnul, din cauza bocetelor sfâșietoare ale nopții. Chiar și așa, zilele trec netulburate până când o femeie misterioasă își face apariția la han. Serile puținilor oaspeți devin dintr-odată mai frumoase alături de doamna Chang care le spune povești una și una. Dar curând Rendi își va da seama că acestea nu sunt simple povești și că propria lui aventură ar putea fi cheia misterelor care învăluie Satul Cerului Senin.

Opinii editoriale:

• „Lin împachetează povestea eroului ei în straturi de folclor chinezesc, oferind astfel un context cultural bogat. Ilustrațiile detaliate, în tonuri strălucitoare și micile desene asemănătoare unor picturi chinezești însoțesc scenele esențiale ale cărții și dovedesc măiestria generală a cărții. O carte demnă de a însoți Bătrânul din Lună.” Kirkus Review

Citate interesante din carte:

• „Muntele se făcuse nevăzut. În locul lui se întindea acum un uriaș platou neted de piatră, drept ca o farfurie și nesfârșit precum cerul. Onorabilul meu străbunic era mândru. Mutase muntele din loc.”

   

• „— Și atunci, domnule Shan, știți secretul păcii? glumi Jiming.

  Domnul Shan ridică privirea. Ochii lui negri, odată descumpăniți, sclipeau acum a înțelepciune.

  — Da, spuse el. Acum îmi aduc aminte totul. Secretul păcii este iertarea.

  Vorbele sale rămaseră în aer precum niște mere mici, coapte, atârnând de o creangă. Nimeni nu scoase un sunet, iar Domnul Shan își văzu mai departe de citit.”

  
  

• „Rendi înțelese că e timpul să plece, dar când Doamna Chang îi întinse un felinar pentru a le lumina calea înapoi spre han, nu se putu abține să pună încă o întrebare.

  — Doamnă Chang, începu băiatul, de ce ați vrut să spun povești?

  — Pentru că am vrut să te cunosc, zise Doamna Chang, iar când oamenii spun povești împărtășesc totodată lucruri despre ei înșiși.”